Friday, April 12, 2019

Anton Golopenția - participant la campania monografică de la Cornova, județul Orhei (1931)

Sociolog, statistician și geopolitician român, unul dintre fondatorii școlii românești de geopolitică. S-a născut la 12 mai 1909, în comuna Prigor, județul Caraș-Severin. Se stinge din viață la 9 septembrie 1951, în închisoarea Văcărești. În anul 1927, după absolvirea liceului la Timişoara, a început studiile la Universitatea din Bucureşti, unde a absolvit Facultatea de Drept (1930) şi de Filosofie (1933). În timpul studiilor, este trimis la Geneva, la cursurile de vară organizate de Societatea Naţiunilor. A fost bibliotecar-custode al Seminarului de sociologie, etică şi politică al Universităţii din Bucureşti (1930) și membru în echipele de cercetare monografică a satelor din România, conduse de Dimitrie Gusti, prima fiind chiar cea de la Cornova (Basarabia), din vara lui 1931. De asemenea, sub conducerea lui Dimitrie Gusti, a turnat, împreună cu Henri Stahl, filmul sociologic „Un sat basarabean – Cornova” (1932). A devenit şeful de cabinet al lui Dimitrie Gusti, când acesta se afla în funcția de ministru al Instrucţiunii şi Cultelor (1932-1933). Grație burselor oferite de Fundațiile Rockfeller (1933-1935) şi Humboldt (1935-1936), face studii de doctorat în Germania, încheiate cu teza de doctor în sociologie, susţinută la Universitatea din Leipzig: „Die Information der Staatsführung und die überlieferte Soziologie” (în traducere - Informarea conducerii de stat ș¬i sociologia contemporană) (1936). La întoarcere în țară, se încadrează în activitatea Școlii sociologice de la București, colaborează cu Dimitrie Gusti la elaborarea studiilor de sociologie și filosofie, îndeplineşte sarcini administrative în cadrul Institutului Social Român (condus de Dimitrie Gusti). Este redactor al revistei „Sociologie românească” (1937-1942) și inspector la Fundația Culturală Regală „Principele Carol” (1937-1940), asistent onorific la Catedra de Sociologie, Etică și Politică, a profesorului Dimitrie Gusti, și membru-fondator al Asociației Științifice pentru Enciclopedia Română. În 1937, îl însoțește pe Dimitrie Gusti la Paris, în vederea pregătirii pavilionului românesc la Expoziția universală. Considerat un prestigios specialist în statistica demografică, este angajat în calitate de inspector general statistic (1940), apoi director (1942-1947), la Institutul Central de Statistică. În această perioadă, a participat la câteva mari proiecte: pregătirea şi efectuarea marelui recensământ al României, redusă teritorial (1941), și identificarea românilor stabiliţi dincolo de Bug, printr-o expediție demografic-sociologică, realizată de o echipă a Institutului de Statistică din București (august 1942-august 1943), în Ucraina, în regiunea râului Bug (Bugul de Sud). Ca urmare, în regia sa, în 1943, a fost turnat un film documentar – „Românii de peste Bug“ (nedifuzat din cauza evenimentelor ce au urmat dupa finalizarea lui). La propunerea lui Lucrețiu Pătrăș¬canu, a fost integrat în delegaţia română la Conferinţa de Pace de la Paris, din 1946, la diviziunea politică şi teritorială, în calitate de expert statistic, sub conducerea lui E. Filotti. A fost unul dintre membrii fondatori ai revistei „Geopolitica și geoistoria” (1941-1944) și a publicat numeroase articole în revistele „Cronicarul Institutului Central de Statistică”, „Comunicări Statistice” (1945-1946), „Probleme economice” (1948) etc. În 1947-1948, a fost director general delegat al Oficiului de studii și publicații de la Institutul Central de Statistică și a condus recensământul din 1948. Refuzând să se înscrie în rândurile partidului comunist, a fost demis din funcţia de şef al statisticii. După o perioadă de şomaj (septembrie 1948-ianuarie 1950) și lucrări executate ocazional, a fost pus sub urmărire (5 octombrie 1949) și arestat de Securitate (16 ianuarie 1950). Implicat în procesul lui Lucreţiu Pătrăşcanu, în închisoare, a sperat la eliberare și a lucrat la realizarea unor materiale de sinteză, dar după 18 luni de detenție, moare de tuberculoză. A publicat lucrările: „Aspecte ale procesului de orăşenizare a satului Cornova” (1932); „Gradul de modernizare a regiunilor rurale din România” (1939); „Starea economică şi culturală a populaţiei rurale din România” (1940); „Geopoltica” (în colab., 1941); „60 de sate cercetate de echipele studenţeşti” (în colab. 1942-1943); „Rezultatele provizorii ale recensământului agricol al România de la 25 ianuarie 1948”; „Românii din Timoc”, în 3 vol. (1943-1944, în colab.) etc. Postum, lucrările semnate, au fost revalorificate în circuitul cercetării datorită fiicei sale Sanda Golopenția, profesor emerit la Brown University din Providence, SUA, care a îngrijit și a editat volumele: „Ceasul misiunilor reale” (1999); „Ultima carte. Text integral al declaraţiilor în anchetă ale lui Anton Golopenţia aflate în Arhivele S.R.I.” (2001); „Opere complete” (3 vol., 2002-2018); „Rapsodia epistolară” (4 vol., 2004-2014); „Românii de est de Bug” (2 vol., 2006); „Orientare. Îndreptar pentru tineret” (2015). În 1981, Henri Stahl scria: „Golopenția era o sinteză a mai multora dintre noi: filosof tot atât cât Mircea Vulcănescu, erudit și profesor tot atât cât Traian Herseni, investigator deopotrivă cu mine și organizator tot atât de abil ca și Octavian Neamțu”. Titluri deținute: Membru post mortem al Academiei Române (1997); cetățean de Onoare post mortem al satului Cornova (Ungheni), împreună cu alți trei iluștri monografişti ai lui Dimitrie Gusti: Mircea Vulcănescu, Henri Stahl și Iosif Berman (1997). Valeria Matvei

No comments:

Post a Comment