Poezii despre ghiocei de Grigore Vieru
Ghiocelul
Alb de
parcă-i scris cu creta
Ca o rază
subţirel,
Cu zăpada
pe beretă
A ieşit un
ghiocel.
Şi-n
luminile poienei,
Pe sub
cerul azuriu
Se tot
freacă pe la gene:
- E
devreme? E târziu?
Ghiocelul
- Ghiocele,
cum o duci?
- Bine, dar
nu am papuci.
- Eşti
curat şi arătos.
- Mă spăl
cu omăt, frumos.
- E vreo
sărbătoare-n sat?
- Nu, dar
vreau să fiu curat!
Ghiocelul
Nimeni nu ştie de
el,
Stă în pâclă
tremurând:
„Singurel sunt pe
pământ”.
Pâcla în amurg
s-a dus,
Şi ies stelele de
sus,
Bucurând pe
ghiocel…
„Las că nu
sunt singurel.”
No comments:
Post a Comment