A fost unul dintre părinţii calculatoarelor concepute şi construite în fostul lagăr comunist. (Computerul numărul 1 din lume fusese creat în 1945 de către americani).
Din cauza originii sale, a evitat colaborarea cu URSS. Dacă s-ar fi născut în lumea liberă, cu siguranţă astăzi s-ar fi vorbit mai mult despre el, şi cu siguranţă s-ar fi numit printre milionarii planetei.
Victor Toma a urmat şcoala primară la Leova (1928-1932. Din 1932 până în 1940, a studiat la Liceul "Cuza-Vodă" din Huşi apoi, şi la Liceul "Regele Ferdinand" din Chişinău.
Dovedeşte precocitate deosebită pentru tehnică: la 5 ani scrie la maşina de tapat înainte de a învăţa să scrie cu mâna; la 10 ani purta cu un coleg corespondenţă cifrată; la 12 ani şi-a început activitatea în electronică realizând un receptor radio cu tub electronic, iar în cursul superior al liceului a construit radioreceptoare şi diverse aparate de laborator.
La începutul anilor ’40, se refugiază în România. Ajuns la Bucureşti se înscrie la cursurile Facultăţii de Mecanică şi Electricitate, secţia Radiocomunicaţii a Institutului Politehnic, absolvind-o în 1945. A fost asistent în facultate din 1946 până în 1948, după care pleacă la Praga, unde a lucrat pentru celebrul Concern "Tesla". Tot la Praga a brevetat prima sa invenţie ,,Releul electronic discriminator de tensiune” destinată unui proiect militar secret.
Întors de la Praga la Bucureşti, se angajează la Institutul de Fizică Atomică (IFA) de pe platforma industrială Măgurele. Prima lui mare invenţie datează din 1955, an care a însemnat începutul unei cariere de succes de jumătate de secol, construieşte primul calculator CIFA-1, realizat din combinarea a 1500 de tuburi electronice, mare cât trei şifoniere.
Apar noi şi noi brevete pentru inovaţiile şi invenţiile sale: în 1959 construieşte CIFA-2, cu perfecţionări tehnologice, echipat cu 800 de tuburi electronice; în 1960 construieşte CIFA-3.
De asemenea, a adus contribuţii teoretice în "Introducerea în electronică a conceptului de "anuare" în 1961, cu opt ani înaintea apariţiei aceluiaşi concept în literatura tehnică americană.
Specialistul român de origine basarabeană este solicitat de vecini. Deşi nu a fost membru de partid niciodată autorităţile comuniste i-au permis să călătorească peste hotare în scopuri profesionale deoarece era specialistul nr.1 în domeniul tehnicii de calcul. Construieşte cu sprijinul Academiei Române şi acelei bulgare în numai un an un nou calculator pentru vecinii bulgari: VITOS HA, o variantă străină a CIFA-3. Întors în ţară construieşte calculatoarele CIFA-4 şi CET-500-calculatorul numeric cu tranzistori de memorie din ferite.
Victor Toma, pentru industria de calculatoare, este un pionier în domeniu, despre care majoritatea tinerilor de astăzi care navighează pe internet nici nu au auzit.
A construit sisteme de introducere a datelor pe discuri flexibile SIV-2400, multiplicate industrial în peste 350 de exemplare; sisteme de editare pe bază de microcalculator pentru trecerea informaţiei de pe bandă magnetică pe imprimantă rapidă etc. A fomat generaţii de ingineri, matematicieni şi programatori. A construit o şcoală pentru începuturile informaticii în România şi pentru cercetătorii bulgari. Ultima sa invenţie din 1995 nu a fost la fel de spectaculoasă, dar va rămâne în istorie, datorită utilizării ei - sistemul de vot electronic al Senatului României.
Pe parcurs, a fost felicitat de Gheorghiu Dej, apoi medaliat de Nicolae Ceauşescu şi de Ion Iliescu.
Celebrul inventator efectuează în scopuri profesionale un turneu în Statele Unite, Japonia; revine în Europa, vizitând Franţa şi Anglia. A fost membru de onoare al Academiei Române; membru a Institutului IRE din New York; membru al Societăţii Internaţionale de Informatică din Namur, Belgia. A fost distins cu mai multe medalii şi ordine: "Medalia Muncii", "Ordinul Muncii", Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de cavaler etc.
S-a stins din viaţă la 26 noiembrie 2008.
***
Nemuritorii academicieni români. – Bucureşti, 1994. – P. 330-331.
Rusu, Dorina N. Membrii Academiei Române: 1866/2003: Dicţ. – Bucureşti: Ed. Encicl., 2003. – P. 834-835.
Natalia Şveţ
No comments:
Post a Comment