Personalităţi din Cărbuna : Diana Barcaru (14. 03. 1945 – 20. 06. 1990)

Satul Cărbuna, sat pitoresc cu rădăcini adânci de zeci de secole, cu tradiţii şi oameni harnici, de o mai rară cumsecădenie, a dat lumii mai multe personalităţi notorii printre care şi celebra Diana Barcaru.
Actriţa Diana Barcaru s-a născut la 14 martie 1945 în
s. Cărbuna.
După absolvirea şcolii medii nr. 1 din Cimişlia, în 1964, susţine cu brio examenele de admitere la Institutul de Stat de Artă Teatrală „A.V. Lunacearski” (ГИТИС) din Moscova. I-a avut de profesori pe celebrii Olga Pîjova (discipola lui Stanislavski), Boris Bibikov, Mihail Cisteakov, Olga Starinkova. Profesor de arta vorbirii i-a fost regretatul Simion Ghimpu.
În 1969, după absolvirea institutului (eminentă), este angajată la Teatrul Moldovenesc Academic Muzical-Dramatic „A.S. Puşkin” (actualulmente Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”).
Actriţă de o înaltă ţinută profesională, sensibilă şi cu o mare intuiţie, Diana Barcaru este preţuită de regizori şi distribuită în diferite roluri.
A debutat în spectacolul „Tangoul criminal” de E. Ranet (1969, regizor M. Cisteakov). Devine celebră în spectacolele „Tragedie italiană” de A. Ştein , „Complotul împărătesei”, „Femeia de după uşa verde”
de R. Ibraghimbekov (1973, regizor Venuamin Apostol), „Preşedintele”, „Revizorul” de N. Gogol (1973, regizor Andrei Băleanu), „Tache, Ianche şi Cadâr” de V. Popa (1973), „În noaptea eclipsei de soare” de M. Karim (1973), „Solo pentru orologiu” de O. Zahradnik (1975, regizor Andrei Băleanu), „Tata” de D. Matcovschi (1979, regizor Veniamin Apostol), „Păsările tinereţii noastre” de Ion Druţă (regizor Valeriu Cupcea), „Pigmalion” de Bernard Shaw (1980, regizor Ilarion Stihi), „Un interviu la Buenos-Aires” de H. Borovik (1981, regizor Valeriu Cupcea), „Retro” de A. Galin (1982, regizor Veniamin Apostol), „Doina” de Ion Druţă (1982, regizor Sandri Ion Şcurea), „Sânzeana şi Pepelea” de V. Alecsandri (1982, regizor Valeriu Cupcea), „Soacra cu trei nurori” de I. Creangă, „Chiriţa în provincie”, „Actori de provincie” de C. Stamati-Ciurea, etc.
Pe cât de talentată şi frumoasă era, pe atât de tragic destin a avut. Teatrul a fost viaţa ei. Personalitate de o rară sensibilitate, în teatru şi-a trăit bucuriile şi necazurile. Nu ştia să facă altceva, şi atunci, când teatrul a fost închis, rămasă fără lucru, trădată de omul drag şi ajunsă la capătul sărăciei, s-a sinucis la 20 iunie 1990.
Avea doar 45 de ani.



Bibliografie:

Cemortan, Leonid. Prietenul nostru Teatrul : Pagini din istoria Teatrului Academic Moldovenesc de Stat "A.S. Puşkin". – Chişinău, "Literatura Artistică", 1983.
Pelin, Pavel. Ce dragoste veche – actorii. - Chişinău, "Cartea Moldovei", 1998.
Moldova teatrală. – Chişinău, "Timpul", 1983.
Молдавский государственный музыкально-драматический театр имени А.С. Пушкина. - Кишинев, "Тимпул", 1973.
Localităţile Republicii Moldova : Itinerar documentar-publicistic ilustrat : Vol. 3. – Chişinău, 2001.


Maria Sargun