Despre
generalul Grigore Baştan, inventatorul paraşutei militare româneşti, care
a deţinut 45 de ani un record naţional şi a sărit din avion cu fiul în braţe,
pentru a face o demonstraţie, nu se cunoaşte nimic la baştina sa. Atât de bine
au ştiut sovieticii să şteargă urmele istoriei…
Cine a fost primul general paraşutist din
Armata Română
Grigore
Baştan s-a născut la 23 ianuarie 1922 în satul Coşcodeni, comuna Flămânzeni,
judeţul Bălţi (azi raionul Sângerei). După absolvirea claselor primare a urmat
un gimnaziu agricol, apoi a plecat pentru continuarea studiilor la Tecuci,
împreună cu surorile sale, Tamara şi Raisa, ceilalţi membri ai familiei
rămânând în Basarabia şi cunoscând prigoana autorităţiilor sovietice. În anii
`60 şi-a completat şi terminat studiile liceale. Generalul Grigore Baştan este
considerat părintele paraşutiştilor militari români. Pe lângă meritele de a
reforma această armă de elită, Baştan a devenit un reper în istoria
paraşutiştilor. A deţinut timp de 45 de ani recordul naţional la saltul cu
paraşuta, până pe 12 aprilie 2015, şi a sărit cu fiul său în braţe, pentru a
demonstra cât de sigură e paraşuta inventată de el. La 20 august 1970,
generalul Grigore Baştan, comandant în acel moment al Trupelor de Paraşutişti
şi locţiitor pentru Paraşutişti al Comandantului Aviaţiei Militare, a stabilit
un record naţional de paraşutare care a fost, timp de 45 de ani, de neatins.
Grigore Baştan avea să devină o legendă vie a paraşutiştilor militari şi
sportivi. ”Această zi de 20 august a intrat în istoria paraşutismului
românesc, privind atât pe cel sportiv cât, mai ales, pe cel militar: sportiv
pentru că atunci a fost efectuată o paraşutare de la altitudinea de 10.000 de
metri cu cădere liberă 7.000 m, şi militar pentru că a fost executată cu
completul de paraşute BG7M şi BG3M care, începând de atunci, echipează
unităţile de paraşutişti din Sistemul Naţional de Apărare.
Parametrii
paraşutării mai conţin şi două elemente semnificative: deplasarea pe orizontală
s-a produs pe o distanţă de 11 kilometri. Paraşutarea s-a efectuat dintr-un
avion AN-24T pilotat de către colonelul Iacob Mihai, aflat în echipaj cu
copilotul Malaicu Iosif, cu Bratu Genone, navigator de bord, cu Păştin Vasile,
mecanic de bord”, scria în 1997, generalul Iosif Rus, într-o publicaţie
dedicată memoriei generalului Baştan. Grigore Baştan a acceptat provocarea
vieţii, la vârsta de 47 de ani. ”Recordul de la 10.000 m. a fost răspunsul la
provocarea făcută de primul instructor de paraşutism, Traian Demetrescu, al
cărui record de înălţime era de 7110 m. Pregătirea în sine a durat 11 luni şi
20 de zile. Ziua de 20 august a fost stabilită înainte, iar ca o caracteristică
meteorologică, menţionez că acea perioadă era prevăzută a fi foarte călduroasă
(+31 grade C). Decolarea a avut loc de la Baza Aeriană Otopeni – Bucureşti, cu
o aeronavă de tip AN-24 T”, povesteşte Marius Baştan, fiul generalului, într-o
revistă militară. Zborul avea să fie unul plin de încercări. Tensiunile au
apărut din timpul deplasării pe traiectul de zbor Bucureşti - Buzău , Bacău - Buzău 
Marius
Baştan descrie momentele complicate care au urmat după ce becul verde al
aeronavei s-a aprins pentru a semnaliza deschiderea trapei. Temperatura cu care
a luat contact curajosul paraşutist a fost de -65 de grade Celsius. ”Chiar şi
cu pregătirea făcută, la ieşirea din aeronavă, s-a ivit o altă surpriză.
Contactul cu mediul extern a determinat formarea multor ghemuri de gheaţă care,
pur şi simplu, au sfâşiat combinezonul şi tubul de oxigen, astfel că sistemul
de amorsare al acestora a cedat şi numai datorită antrenamentului s-a reuşit,
în sensul că nemaiavând oxigen se putea sufoca. În acel moment, a dus mâinile
spre faţă prinzând furtunul şi l-a introdus în gură. (…). Pe tot acest parcurs
trebuie să amintim că s-a petrecut un lucru aproape de necrezut: Generalul
Baştan a vorbit tot timpul cu cei de la sol. Când altimetrul a ajuns la 3.000
m., iar cronometrul a atins cifra de 180 secunde, a tras de comanda paraşutei
principale BG7M. (…). La atingerea solului se putea observa gheaţa ce persista
atât pe elementele metalice, cât şi pe capota paraşutei de siguranţă. De
asemenea, combinezonul din piele prezenta mii de tăieturi foarte fine, datorate
acelor de gheaţă”, descrie Marius Baştan finalul saltului cu care tatăl său a
înregistrat un record naţional. Chiar
Marius Baştan a fost părtaş la un episod care i-a adus tatălui său faima.
Pentru a demonstra cât de sigură este paraşuta inventată de el în 1960, a decis
să execute un salt cu băiatul său, Marius, în braţe, care avea 5 ani. ”Această
întâmplare a declanşat o stare de agitaţie în familie. Adevărul e că tatăl meu
a sărit cu mine în braţe de la o înălţime normală, 3.000 metri. Un salt
obişnuit, pe care l-a făcut nu atât pentru senzaţional, ci pentru că se impunea
în momentul respectiv depăşirea unei anumite atmosfere create în unitate în
urma decesului unuia dintre soldaţi. A fost un incident şi, practic, soluţia
era să depăşească momentul psihologic prin demonstrarea siguranţei totale a
paraşutei create de el, oferindu-şi propriul copil drept garanţie”, a declarat
Valentina Baştan, fiica generalului, într-un interviu acordat publicistului
Dumitru Ion Dincă. Paraşutele româneşti, inventate şi brevetate în anul 1960 de
General Grigore Baştan, au întrat în dotarea trupelor de paraşutişti din armata
română, în 1961. Erau de o siguranţă absolută, prevăzute cu un sistem de
largare, ceea ce permite paraşutistului să rezolve incidente neprevăzute atât
în aer cât şi la aterizare.
Paraşuta BG7M are 3 fante care permit
pilotarea cu uşurinţă pentru a asigura o aterizare în condiţii bune. Această
paraşută poate aduce la sol, în siguranţă, peste 150 kg, însemnând personalul
paraşutist militar, container cu muniţie, armament, alimente. Se pot executa
lansări de dificultate pe apă, ziua şi noaptea, munţi şi păduri, ploaie sau
ninsoare, indiferent de condiţii meteo.
Atras
de haina militară, la 26 ianuarie 1939 a fost „însumat voluntar” la Şcoala
Militară de Pilotaj din Tecuci. Şi-a însuşit foarte repede noţiunile de
pregătire militară şi datorită rezultatelor obţinute în activitatea de
instruire a fost avansat la gradele de fruntaş, caporal şi sergent. A fost
mobilizat la 29 iunie 1940, apoi demobilizat, dar menţinut sub arme, cinci luni
mai târziu. La 10 iunie 1941, când a fost înfiinţată prima subunitate de
paraşutişti din armata română, Grigore Baştan s-a prezentat pentru încadrare.
În urma examinării, la probele de cunoştinţe generale şi limbi străine a fost
declarat admis fiind alocat la indemnizaţia de zbor prevăzută de reglementările
din 1941. Pe data de 1 octombrie 1941 a fost brevetat paraşutist, în perioada
10 septembrie 1942–31 iulie 1943, a urmat Şcoala de Subofiţeri de Infanterie
nr. 2 de pe lângă Batalionul de Gardă al Conducătorului Statului, fiind detaşat
la Şcoala de Subofiţeri Pionieri Râmnicu Vâlcea, până la data de 1 septembrie
1943 când a fost avansat la gradul de sergent major. Din 1943, a fost încadrat
la Batalionul de Paraşutişti, iar de la 1 decembrie 1943 în cadrul Companiei a
8-a din cadrul Batalionului 4 Paraşutişti. Cu această unitate a participat în
luna august 1944 la luptele pentru eliberarea Bucureştiului, având funcţia de
subofiţer cu armamentul. La 7 martie 1949, a fost detaşat la Academia Militară
Generală pentru a urma cursurile Şcolii de lectori a D.S.P.A., la 20 august
1949 a fost avansat în mod excepţional la gradul de locotenent, apoi la gradul
de locotenent major, la 30 decembrie 1949.
Din
funcţiile avute, a luptat pentru reânfiinţarea unităţii de
paraşutişti, lucru ce s-a întâmplat la 1 noiembrie 1950, prin ordin al
ministrului forţelor Armate, Baştan fiind trecut pe linie de comandă şi numit
în funcţia de şef de stat major al Batalionului 1 Paraşutişti de la Tecuci,
funcţie deţinută până în iulie 1952. A fost avansat căpitan la 2 mai 1951 şi ulterior,
la gradul de maior la 24 mai 1952. În anul 1952 a
efectuat şi 22 ore în calitate de observator aerian. În perioada decembrie
1953-septembrie 1954, Grigore Baştan a urmat Cursul Academic Superior de pe
lângă Academia Militară Generală. Nevoia de pregătire şi perfecţionare, precum
şi cerinţele funcţiei şi posibilităţile de accedere în funcţii superioare l-au
făcut să-şi îndrepte paşii spre continuarea studiilor superioare. Astfel că, în
perioada 1 octombrie 1964-19 august 1967 a urmat cursurile Academiei Militare
Generale, Facultatea Arme şi Servicii, secţia Arme Întrunite, pe care a
absolvit-o cu rezultate foarte bune. La 1 septembrie 1967 a fost numit în
funcţia de locţiitor al şefului de stat major pentru Desant aerian al Armatei a
2-a, având în vedere că Regimentul 60 Desant Paraşutare era în subordinea
acesteia. În urma experimentelor şi observaţiilor făcute pe timpul exerciţiilor
de paraşutare a conceput, realizat şi perfecţionat un model îmbunătăţit de paraşută
pentru personal. În anul 1969 a executat pentru prima dată o paraşutare dintr-un
avion turbopropulsor.
La 20 august 1970, a stabilind recordul naţional de înălţime la saltul cu
paraşuta, record omologat de Aeroclubul Central Român şi pentru care, în anul
1971, a primit titlul de „Maestru emerit al sportului”. Ca o încununare a unei
activităţi deosebite desfăşurate în slujba armatei, a apariţiei, dezvoltării,
organizării şi pregătirii trupelor de paraşutişti, a unei activităţi de
excepţie în domeniul paraşutismului sportiv, a activităţii de inventator al
unor tipuri de paraşute aflate în dotarea trupelor de paraşutişti, prin
decretul din 7 mai 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române, i
s-a acordat gradul de general maior. Pe durata celor 40 de ani de carieră militară,
din care peste trei decenii în slujba paraşutismului militar românesc, Grigore
Baştan a executat un număr de 677 salturi cu paraşuta, în toate condiţiile
meteo, inclusiv iarna, salturi pe apă, lacuri sau pe Marea Neagră, în zona
muntoasă, pe timp de noapte şi salturi de la mare altitudine. A fost trecut în
retragere la data 7 martie 1979. În ultimii ani de carieră şi după pensionare a
lucrat la redactarea unei istorii a paraşutismului militar românesc, lucrare
care nu a putut fi publicată decât mult mai târziu, după căderea regimului
comunist, din cauza caracterului confidenţial a activităţilor de organizare şi
instruire a trupelor de paraşutişti.
A
murit după o scurtă suferinţă, în urma unui infarct miocardic, produs în urma
unor emoţii puternice şi a unor discuţii contradictorii cu anumiţi factori de
răspundere, în ziua de 8 februarie 1983. A fost înmormântat cu onorurile
militare cuvenite în Cimitirul Militar Ghencea. Drept omagiu pentru activitatea
depusă în slujba paraşutismului militar românesc numele său a fost atribuit
Centrului de Instruire pentru Forţele Speciale de la Buzău, precum şi unei
străzi din acest oraş, considerat leagăn al paraşutismului militar. De
asemenea, Şcoala generală nr. 6 din municipiul Buzău Sacramento Galaţi
* * *
Spătaru, Eugen
Dorin. Generalul paraşutist Grigore Baştan: O viaţă sub cupola
de mătase / Eugen Dorin Spătaru. – Bucureşti: Ed. Militară, 2015. – 168 p.: il.
* * *
No comments:
Post a Comment