1 mai - Semnificaţia zilei

Ziua Internaţională a Muncii

În anul 1889, Congresul Internaţionalei Socialiste a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internaţională a Muncii în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestaţii muncitoreşti. 

Cu timpul, 1 mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea ţărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autorităţile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.   

 

Ziua Internaţională a Astmului Bronşic

Este proclamată de Organizaţia Mondială a 

Sănătăţii şi se organizează în prima zi de marţi a lunii mai, 

sub egida Iniţiativei Globale în lupta cu Astmul (Global 

Initiative for Asthma – GINA).Evenimentele organizate în această zi au ca 

scop sensibilizarea opiniei publice faţă de problemele legate de astmul bronşic 

şi posibilităţile de soluţionare a lor. Prima Zi Mondială a Astmului a avut loc în 

1998 cu participarea a 35 state în cadrul Primului Summit Mondial, privind problemele 

astmului bronşic, ce a avut loc în Barselona, Spania.

Tema acestui an: "Îţi poţi controla astmul."

1359 -  Mitropolia Ţării Româneşti sau Mitropolia Ungrovlahiei, cu sediul la Curtea de

Argeş, întemeiată de moştenitorul lui Basarab I, Nicolae Alexandru, este recunoscută de

către Patriarhia din Constantinopol.

1707 - Are loc unirea politică a Angliei, regat independent 

(Regatul Angliei), şi a Scoţiei, ambele fiind conduse de aceeaşi 

dinastie Stuart, care a dus la crearea Regatului Unit al Marii Britanii. 

(Irlanda s-a unit în 1801, iar Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei 

a existat până în 1922, când Irlanda, cu excepţia Irlandei de Nord, a 

devenit independentă, ceea ce a avut drept rezultat numele de azi al 

Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord).

1859 - S-a născut Alexandru Philippide, lingvist şi filolog român, profesor universitar, considerat întemeietorul şcolii lingvistice ieşene

(1 mai 1859 - 12 aug.1933).

A elaborat cărţi fundamentale pentru lingvistica şi filologia română: Introducere în istoria limbei şi literaturei române (1888), Principii de istoria limbii (1894), Gramatică elementară a limbii române (1897), Originea românilor (vol. I, subintitulat Ce spun izvoarele istorice, 1925; vol. II, subintitulat Ce spun limbile română şi albaneză, 1928) – considerată opera sa fundamentală. Între 1897 şi 1906 a redactat o primă formă a  Dicţionarului limbii române al Academiei (porţiunea A – dăzvăţ, rămasă în manuscris), stabilind principiile şi metoda de lucru adecvate Dicţionarului tezaur al limbii române.