Satul Cărbuna, situat la 37 km distanţă de la Chişinău şi 8 km de la or. Căinari, cu suprafaţa de 26 km², a fost atestat documentar la 30 oct. 1775. Aşezarea se afla în ţinutul Hotărniceni, la “hotarul lui Halil-paşa”, alături de câşlele tătăreşti.
Legenga spune că într-un târziu de toamnă, rătăcind cu turmele de oi prin hârtoapele şi dumbrăvile din preajma pădurii, păstorii au găsit un bordei năruit, înfundat cu bârne şi vreascuri. Prin lovituri de cremene ei obţinură o scânteie şi astfel au aprins un foc să se încălzească. Bârnele au mocnit câteva zile la rând, transformânduse în mangal, cărbune înnăduşit, semiars, care se bucura de mare cerere în târgutile Căuşeni, Tighina şi Chişinău. Cu timpul aici au apărut cuptoare de mangal puse “pe picior industrial”. Bacii s-au transformat în cărbunari, iar casele construite în preajmă au dat naştere localităţii Cărbuna.
Din Localităţile Republicii Moldova, vol. 3 (Chişinău, 2001) aflăm că în 1785 la Cărbuna s-a construit o biserică de lemn, alta de piatră, cu hramul Sf. Arhanghel Mihail, a fost înălţată în 1894. În prima jumătate a sec. XIX satul aparţinea moşierului Iancu Balş, care în 1817 avea aici 12 mori de vânt şi 3 mori puse în funcţiune de cai. Satul întrunea 219 ogrăzi. În 1821 se pricopsi cu o parte de moşie nobilul Grigore Ursu în vârstă de 35 de ani, fără slujbă, care peste şase ani a pus temelia cătunului Cărbuna Nouă. În 1865 Cărbuna devine propritatea moşierului Fiodor Krupenski, care stăpânea aici 5066 desetine de pământ şi 1084 desetine de pădure, sătenii aveau 1456 desetine de teren arabil şi 13 desetine plantate cu vii şi livezi. La 14 februarie 1885 Fiodor Krupenski lasă prin testament toată averea surorii sale, Efrosinia, căsătorită cu cneazul Veazemski. “După moartea ei (prevedea testamentul), averea să treacă în posesia zemstvei judeţene pentru a întreţine şcolile şi biserica din Cărbuna”.
Conform Dicţionarului geografic al Basarabiei (Bucureşti, 1904), la înc. sec. XX Cărbuna avea 201 curţi şi o populaţie de 1230 suflete, Cărbuna Nouă dispunea de 27 case şi 230 locuitori.
Conform Dicţionarului statistic al Basarabiei : Ediţie oficială : Întocmit pe baza recensămîntului populaţiei din anul 1902 ; Corectat prin datele actuale, statistice ale primăriilor şi prin tabelele birourilor de populaţie centralizate în 1922-1923 (Chişinău, 1923), com. Cărbuna (împreună cu Cărbuna Nouă), plasa Căinari, dispunea de 370 clădiri locuite şi 4 nelocuite, 1520 de locuitori, inclusiv 484 bărbaţi şi 672 femei, gospodărie boierească (1 casă locuită, 2 ruinate), grădină de zarzavat, bancă populară, cooperativă de consum „Munca” (1920), 4 mori de cai, o moară de vânt, şcoală primară mixtă, biserică ortodoxă, post de jandarmi, poştă rurală, primărie, 4 cârciumi. Mai târziu satul şi cătunul s-au contopit.
Cărbuna a devenit renumită în 1961, când în preajma satului a fost descoperit un depozit de obiecte unicale, datate cu înc. sec. IV î. Hr., tezaur rămas în istorie cu definiţia “comoara de la Cărbuna”.
Descoperirea a avut loc în toamna anului 1961, pe un drum ce trecea pe lângă s. Cărbuna. Drumul se repara, şanţurile se reînnoiau. Vladimir Goreţki, elev de la şcoala din Cărbuna, se afla acolo, privind cum lucrează maşinile. Privirea lui se opri asupra unor obiecte ciudate, ce se întrezăreau în peretele şanţului nou. Scormonind puţin, Vladimir dezgropă un toporaş de piatră foarte frumos, câteva brăţare de aramă, cioburi de lut. În perete se mai vedeau şi alte obiecte. Vladimir se apucă serios de lucru şi în curând adună o grămadă de peste 800 de obiecte vechi-străvechi: toporaşe de marmură şi aramă, brăţare, mărgele din scoici de mare, plăci de aramă cu figuri omeneşti desenate pe ele, coliere de aramă şi de piatră etc.
Aflând despre descoperire, directorul şcolii a înştiinţat muzeul Republican de Istorie a Ţinutului (actualmente Muzeul de Etnografie şi Istorie Naturală). La faţa locului s-au deplasat savanţi din Chişinău, ca mai apoi să citim în vol. 3 al Enciclopediei Sovietice Moldoveneşti următorul text: “În urma săpăturilor, efectuate de T. Passec şi G. Sergheev au fost descoperite locuinţe-semibordeie, unelte cioplite în silex, topoare şlefuite din silice, râşniţe din gresie ş.a. S-a găsit ceramică grosolană de uz casnic (oale cu gura largă ornate cu barbotină, cu alveole sub buză ş.a). Ceramica fină este reprezentată prin ulcele joase cu gura largă şi buza răsfrântă, oale piriforme, căuşe ş.a. Ceramica este confecţionată din lut amestecat cu cioburi pisate (şamot) şi împodobite cu caneluri, benzi haşurate, împunsături. Predomină culorile cenuşie şi cenuşie-roşcată. Sporadic apar fragmente de ceramică cu pictură albă pe fond roşu.Pe teritoriul aşezării Cărbuna a fost descoperit un depozit cu circa 800 de obiecte: unelte (topoare de aramă, un topor de marmură albă ş.a.) şi podoabe (brăţări în formă de spirală, amulete antropomorfe, mărgele confecţionate din dinţi de cerb şi de om, din cristal-de-stâncă. Prin numărul şi diversitatea obiectelor depozitul de la Cărbuna este cel mai bogat în aria răspândirii culturii tripoliene timpurii.”
G.P. Sergheev a cercetat locul unde a fost găsită comoara şi, conform fişei de inventariere de la 20 febr. 1962, constată că au fost găsite 853 de obiecte, şi anume: 444 obiecte de aramă, 26 obiecte din marmură şi piatră, 127 obiecte din os, 254 obiecte din scoici de mare şi două vase (un vas mare acoperit cu alt vas mai mic, în care se păstra comoara).
Altă expediţie arheologică, organizată de Institutul de Arheologie al AŞ USSR, în comun cu Institutul de Istorie al AŞ RCCM şi Muzeul de Arheologie din Odesa, condusă de T. Passec şi E.K. Cernîş, au cercetat (în vara anului 1962), locul din preajmă, unde a fost descoperită aşezarea veche.
În procesul săpăturilor arheologice au fost descoperite o mulţime de obiecte interesante. Între ele sunt două cuptoare originale pentru arderea ceramicii, unelte de muncă din cremene, os şi aramă, obiecte din viaţa triburilor tripoliene, podoabe, vase, obiecte de ritual, statuiete antropomorfe, figurine ornamentate, oase de animale domestice şi sălbatice ş. a. Un interes deosebit îl prezintă altarul, unde se exercitau ritualurile şi în apropierea căruia a fost descoperit renumitul depozit din Cărbuna.
Paradoxal, dar necătând la unicalitatea şi importanţa mondială, despre tezaurul de la Cărbuna nu s-a prea scris. Abia în 1998 apare lucrarea lui Valentin A. Dergaciov “Кэрбунский клад = Сarbuna deposit”, care are ca scop editarea completă a Tezaurului de la Cărbuna cu descrierea succintă şi ilustraţia fiecărui obiect. Lucrarea mai are două anexe:
1. Raportul arheologilor T.S. Passec şi E.K. Cernîş despre rezultatele expediţiei arheologice din 1962 la aşezământul Cărbuna.
2. Colecţia materialelor de la aşezământul Cărbuna.
Depozitul de la Cărbuna este cea mai veche comoară descoperită pe teritoriul Republicii Moldova, datează din epoca eneoliticului şi constă din peste o mie de obiecte din cupru, bijuterii din scoică din zona mediterană, mărgele din diferite minerale, datând cu începutul mileniului IV î. Hristos. Tezaurul de la Cărbuna face parte din patrimoniul cultural mondial ca cel mai vechi aşezământ tripolian din Sud-Estul Europei. Se păstrează la Muzeul de Etnografie şi Istorie Naturală şi la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei.
Pentru o informaţie detaliată asupra Depozitului de la Cărbuna Vă recomand
lucrarea lui Valentin A. Dergaciov “Кэрбунский клад = Сarbuna deposit”.
Bibliografie:
Dicţionarului statistic al Basarabiei : Ediţie oficială : Întocmit pe baza recensămîntului populaţiei din anul 1902 ; Corectat prin datele actuale, statistice ale primăriilor şi prin tabelele birourilor de populaţie centralizate în 1922-1923. - Chişinău, 1923.
Localităţile Republicii Moldova : Itinerar documentar-publicistic ilustrat. Vol. 3 : C-Ch. – Chişinău, 2001.
Nicu, V. Localităţile Moldovei în documente şi cărţi vechi : Îndreptar bibliografic : În două vol. Vol. 1. – Chişinău : Universitas, 1991.
Enciclopedia Sovietică Moldovenească. Vol. 3. – Chişinău, 1972.
Дергачев, Валентин А. Кэрбунский клад = Carbuna deposit / Валентин А. Дергачев. – Кишинев, Ştiinţa, 1998. – 120 c.
Maria Sargun
No comments:
Post a Comment