Mănăstirea Noul Neamţ

Mănăstirea Noul Neamţ de la Chiţcani este cel mai mare complex arhitectural religios din Republica Moldova. Proiectul Mănăstirii a fost aprobat la 13 ian. 1864 printr-un ucaz prin care “se dă dreptul de a înfiinţa pe moşiile Copanca şi Chiţcani o mănăstire nouă pentru fraţii din Lavra Neamţ (România), cu regulament chinovial de la muntele Atos”. Mănăstirea a fost construită timp de aproape 50 de ani. În 1864 au fost proiectate pentru început templul şi clopotniţa soborului „Înălţarea Domnului”. Mai târziu au fost ridicate: trapeza, spitalul, bucătăria de piatră, un bloc cu două nivele pentru chilii, clopotniţa cu cinci nivele deasupra porţii, cu o înălţime de 60 m.(1904). În componenţa ansamblului monastic intră 4 templuri: „Soborul Sfintei Înălţari a Domnului” (de vară), „Biserica Adormirii Maicii Domnului” (de iarnă), bisericile „Sfăntul Nicolae” şi „Înălţarea a Sfintei Cruci” (trapeza). Complexul este aşezat pe partea dreaptă a r. Nistru, nu departe de or. Tighina (Bender), în s. Chiţcani. Este o Mănăstire ortodoxă de călugări şi adună peste 90 de fraţi creştini. La început călugării au folosit Biserica parohială „Sf. Nicolae”. În 1867 s-a construit Catedrala „Înălţării Domnului”, care a avut rolul de biserică principală a mănăstirii. În 1885 s-a înălţat „Biserica Sfintei Cruci”, iar în 1904 „Biserica Adormirii Maicii Domnului”. În 1962 mănăstirea a fost închisă şi transformată în spital de tuberculoză. Bisericile au servit drept depozite, iar clopotniţa a fost muzeu al gloriei militare sovietice. În 1989 Mănăstirea Noul Neamţ s-a redeschis şi au început lucrările de reparaţie la Bisericile “Adormirii Maicii Domnului” şi „Sf. Mare Ierarh Nicolae”. În 1991 s-a deschis Seminarul Monahal Sfântul Paisie Velicikovski cu limba română de predare. Din 2001 a fost închis şi transferat la Chişinău. În 1994 a fost restaurată şi clopotniţa. În 1999 s-a restaurat Catedrala „Înălţării Domnului”. Aici se păstrează o raclă cu părticele din mai multe sfinte moaşte, primite în dar de la Patriarhul Ierusalimului, icoane şi odoare de preţ: toiagul de păstorie al Sfântului Paisie Velicikovski şi mai multe manuscrise ale arhimandritului Andronic Popovici, întemeietorul Lavrei. Mănăstirea deţinea o bogată bibliotecă cu o colecţie de 200 de volume vechi tipărite şi manuscrise, multe dintre care s-au pierdut. Pe lângă mănăstire activează o tipografie (din 1992).                                                                                               

                                                     BIBLIOGRAFIE:
Cervoneac, Margareta. Tradiţiile muzicale ale Mănăstirii Noul Neamţ / Margareta Cervoneac. – Chişinău: Tipogr. Acad. de Ştiinţe a Moldovei, 2004. – 240 p.

Mănăstiri basarabene: [Culegere] / Alcăt.: Sârbu Antonina. – Chişinău: Universul, 1995. - 272 p.
Poştarencu, Dinu. Mănăstirea Noul Neamţ / Dinu Poştarencu. – Chişinău: Universitas, 1994. – 65 p.
                                                           ***
Cereteu, Igor. Tipărituri nemţene din sec. 19 în Basarabia: [din ist. Activităţii tipogr. De la Mănăstirea Noul Neamţ] / Igor Cereteu // Tyragetia: Istorie. Muzeologie: Ser.n. – 2009. – Vol.3, Nr. 2. – P. 123-129.

Codreanca, Lidia. Clopotniţa de la Noul Neamţ / Lidia Codreanca // Moldova. – 2011. – Nr. 2. – P. 67-71.

Mănăstirea Noul Neamţ // Locaşuri sfinte din Basarabia. – Chişinău: Alfa şi Omega, 2001. – P. 71-79.

Mănăstirea Noul Neamţ sau „Chiţcani” (de călugări) // Liviţchi Luminiţa. Mănăstirile şi schiturile din Basarabia: aspect comparativ şi arhitectural / Luminiţa Leviţchi. – Chişinău: Museum, 1999. – P. 103-106.    

                                                    
Negru, Nina. De la Neamţ la Noul Neamţ: secularizarea ca prilej pentru înstrăinarea de valori patrimoniale romîneşti / Nina Negru // Magazin bibliologic. – 2008. – Nr. ½. – P. 41-49.

                                                                                                         Maria Ciobanu