Arhitecţi celebri: Antonio Gaudí

Arhitectul catalan Antonio Gaudí, numele la naştere Antoni Placid Gaudí i Cornet, s-a născut la 25 iunie 1852 la Riudoms, sat situat la 4 kilometri de Reus, provincia Tarragona (Catalonia). A fost al cincilea şi ultimul copil al lui Francesc Gaudí i Serra (arămar) şi al Antòniei Cornet i Bertran (provenind şi ea dintr-o familie de arămari). Şi-a realizat studiile (Scoala Superioara de Arhitectura) şi operele la Barcelona. Obţine titlul de arhitect în 1878, an important în viaţa sa profesională: realizează proiecte precum cel destinat Societăţii Cooperative "Obrera Mataronese"; devine lampadar pentru Plaça Reial din Barcelona; proiectează prima sa mare insărcinare pentru Casa Vicens din Barcelona folosind stilul Renasterea Goticului care a fost punctul de pornire pentru lucrările sale viitoare. Devine celebru prin stilul său unic cât şi prin proiectele sale puternic individualizate.

Pe parcursul carierei sale, Gaudí a dezvoltat un stil arhitectural senzual, curbat, aproape fantastic, care l-a desemnat ca fiind liderul inovator al mişcării spaniole al stilului Art Nouveau. Forma curbă caracteristică lui Gaudí, aparţinând arhitecturii gotice, i-a adus admiraţie faţă de ceilalţi artişti avandardişti. Antonio Gaudí a fost susţinut de către Eusebi Güell i Bacigalupi, un industriaş bogat care-i devină protector şi pentru care a creat un palat în 1889 (Palau Güell) - clădire care va fi înscrisă mai târziu în patrimoniul mondial al UNESCO , împreună cu alte opere ale sale: Casa Milà (construită în 1907) sau Parcul Güell (amenajat între 1900 şi 1914).
În 1883 începe construcţia catedralei dedicate Sfintei Familii, Sagrada Família.Sagrada Familia i-a fost cel mai drag proiect la care a lucrat peste 40 de ani, ultimii săi 15 ani din viaţă fiind dedicaţi în exclusivitate acestuia. A decedat la 10 iunie 1926, în urma unui accident. Sfânta Familie din Barcelona Sagrada este cea mai ciudata catedrala a lumii catolice.
Acest monument mai este şi astăzi în lucru.
Construcţia este finanţată din donaţii private şi incasările din biletele de intrare. Numele oficial este Temple Expiatori de la Sagrada Família (în catalană).

Gaudi este autorul a 18 capodopere, adevărate bijuterii arhitecturale, care şi azi fascinează (Casa Batllo, Casa Vicens, La Pedrera (Casa Milà), Finca Guell, etc.), trei dintre care au fost înscrise în patrimoniul mondial al UNESCO. Dar nici una din ele nu se află în afara Spaniei. Arhitectul a fost credincios nemărginit ţării sale, fapt pentru care este venerat de toate generaţiile de spanioli. E ciudat cum Barcelona de azi atrage milioane de turişti şi datorită operelor lui Gaudí, artistul care a fost aruncat la groapa comună după stupidul accident din faţa bisericii Sagrada, lovit de un tramvai. Recunoaşterea a avut-o mult timp după. A studiat şi adaptat arhitectura medievală ca nimeni altul. I-a dat nu numai o greutate aparte, ci şi un stil personal. Pentru Antonio Gaudí, principala sursă de inspiraţie este natura, singura care nu are geometrii desenate sau simetrii impuse.

A rămas în istoria arhitecturii pentru că a dezvoltat un stil aproape suprarealist şi a dus Art Nouveau la cote nebănuite. Imaginaţia sa explozivă fascinează şi azi. A fost un om mult prea mare pentru timpurile pe care le-a trăit. Un boemuţ ratat în viaţă (aproape nimic nu a terminat), dar după moarte, venerat.

Bibliografie:

1. Bergos Manso, Juan. Gaudi / Juan Bergos Manso. ─ Madrid : Direccion General de Bellas Artes, 1971. – 72 p. (Arquitectos).

2.Бассегода Ноннель, Хуан. Антонио Гауди / Хуан Бассегода Ноннель. – Москва, 1986.

3. Цербст, Райнер. Антонио Гауди: Жизнь в архитектуре (1852-1926) / Райнер Цербст. – Bratislava : Benedikt Taschen, 1993. – 239 p.

Maria Sârbu-Sargun