1812 - S-a născut Mirzä Fätäli Fatali Akhundov, scriitor iluminist,
dramaturg,filozof şi om politic azer, întemeietorul literaturii realiste
şi al teatruluinaţional din Azerbaidjan (12 iul.1812-9 mart. 1878).
dramaturg,filozof şi om politic azer, întemeietorul literaturii realiste
şi al teatruluinaţional din Azerbaidjan (12 iul.1812-9 mart. 1878).
Este considerat şi unul dintre fondatorii literaturii moderne iraniene
şi unuldintre precursorii curentului naţionalist iranian.
şi unuldintre precursorii curentului naţionalist iranian.
Născut la 12 iul. 1909, în com. Vităneşti, jud. Teleorman.
Stins din viaţă la 4 dec. 1987, la Păltiniş, Sibiu.
În perioada 1924-1928 a urmat Liceul Spiru Haret
din Bucureşti. Debutează ca licean în revista liceului, Vlăstarul,
în 1927. Urmează, între 1928-1931, Facultatea de
Litere şi Filozofie din Bucureşti, cu o teză de licenţă despre filozoful Kant.
În perioada 1932-1934 frecventează societatea culturală Criterion.
Fidel ideii că lupta culturală şi nu cea politică este calea pentru reînvierea
culturală aţării, refuză să intre în mişcarea legionară.
În 1933, timp de un an de zile urmează cursurile Facultăţii de Matematică iar în primăvara
anului 1938 pleacă la Paris cu o bursă a statului francez, unde va sta până în primăvara anului 1939.
În mai 1940 îşi susţine la Bucureşti doctoratul în filosofie, cu teza Schiţă pentru istoria lui Cum e cu putinţă ceva nou.În luna aug. a aceluiaşi an face primul gest gazetăresc de rezonanţă legionară.
Scoate într-un singur număr revista Adsum (Sunt aici, sunt de faţă), pe care o scrie toată singur
şi o publică din bani proprii. În oct. 1940 pleacă la Berlin în calitate de referent de filosofie la
Institutul Româno-German, unde va rămâne până în 1944. Va participa de mai multe ori la
seminarul de filosofie al profesorului Martin Heidegger. În paralel, împreună cu Constantin Floru
culturală aţării, refuză să intre în mişcarea legionară.
În 1933, timp de un an de zile urmează cursurile Facultăţii de Matematică iar în primăvara
anului 1938 pleacă la Paris cu o bursă a statului francez, unde va sta până în primăvara anului 1939.
În mai 1940 îşi susţine la Bucureşti doctoratul în filosofie, cu teza Schiţă pentru istoria lui Cum e cu putinţă ceva nou.În luna aug. a aceluiaşi an face primul gest gazetăresc de rezonanţă legionară.
Scoate într-un singur număr revista Adsum (Sunt aici, sunt de faţă), pe care o scrie toată singur
şi o publică din bani proprii. În oct. 1940 pleacă la Berlin în calitate de referent de filosofie la
Institutul Româno-German, unde va rămâne până în 1944. Va participa de mai multe ori la
seminarul de filosofie al profesorului Martin Heidegger. În paralel, împreună cu Constantin Floru
şi Mircea Vulcănescu, editează patru din cursurile universtare ale lui Nae Ionescu şi anuarul
Isvoare de Filosofie. După război, nu a plecat în exil, a suferit prigoana regimului comunist.
A avut aproape 10 ani dedomiciliu forţat la Câmpulung-Muscel (1949-1958).În 1958 este arestat,
anchetat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică cu confiscarea întregii averi.
Alături de el vor fi arestaţi toţi participanţii la seminariileprivate organizate de Noica la Câmpulung,
iar lotul lor va purta la proces numele de Grupul Noica.
Isvoare de Filosofie. După război, nu a plecat în exil, a suferit prigoana regimului comunist.
A avut aproape 10 ani dedomiciliu forţat la Câmpulung-Muscel (1949-1958).În 1958 este arestat,
anchetat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică cu confiscarea întregii averi.
Alături de el vor fi arestaţi toţi participanţii la seminariileprivate organizate de Noica la Câmpulung,
iar lotul lor va purta la proces numele de Grupul Noica.
Execută la Jilava şase din cei 25 de ani de închisoare, fiind eliberat în aug. 1964.
Din 1965 se stabileşte în Bucureşti, unde va lucra ca cercetător la Centrul de Logică al
AcademieiRomâne. În apartamentul său va ţine seminarii private pe marginea filosofiei hegeliene,
platonice saukantiene. Printre participanţi se numără Sorin Vieru, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu ş.a.
AcademieiRomâne. În apartamentul său va ţine seminarii private pe marginea filosofiei hegeliene,
platonice saukantiene. Printre participanţi se numără Sorin Vieru, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu ş.a.
Ultimii ani din viaţă, începând cu anul 1975, şi i-a petrecut la Păltiniş lângă Sibiu, locuinţa lui
devenind loc de pelerinaj şi de dialog de tip socratic pentru admiratorii şi discipolii săi.
devenind loc de pelerinaj şi de dialog de tip socratic pentru admiratorii şi discipolii săi.
Din operele antume: Mathesis sau bucuriile simple (1934), Schiţă pentru istoria lui
Cum e cu putinţă ceva nou (1940), Jurnal filosofic şi Pagini despre sufletul românesc (1944),
Rostirea filosofică românească (1970), Creaţie şi frumos în rostirea românească (1973),
Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii româneşti (1975), Sentimentul
românesc al fiinţei (1978), Devenirea întru fiinţă, în 2 vol. (1981), Trei introduceri
la devenirea întru fiinţă (1984) etc.
Cum e cu putinţă ceva nou (1940), Jurnal filosofic şi Pagini despre sufletul românesc (1944),
Rostirea filosofică românească (1970), Creaţie şi frumos în rostirea românească (1973),
Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii româneşti (1975), Sentimentul
românesc al fiinţei (1978), Devenirea întru fiinţă, în 2 vol. (1981), Trei introduceri
la devenirea întru fiinţă (1984) etc.
Din operele postume: De Dignitate Europae (1988), Jurnal de idei (1990), Simple
introduceri la bunătatea timpului nostru (1992), Introducere la miracolul eminescian
(1992), Manuscrisele de la Câmpulung (1997), Echilibrul spiritual. Studii şi eseuri
(1929-1947) (1998) etc.; volume de publicistică: Semnele Minervei (1994), Între suflet şi
spirit (1996), Moartea omului de mâine (2003), Despre lăutărism (2007).
A făcut traduceri. Premiul Herder (1988).
introduceri la bunătatea timpului nostru (1992), Introducere la miracolul eminescian
(1992), Manuscrisele de la Câmpulung (1997), Echilibrul spiritual. Studii şi eseuri
(1929-1947) (1998) etc.; volume de publicistică: Semnele Minervei (1994), Între suflet şi
spirit (1996), Moartea omului de mâine (2003), Despre lăutărism (2007).
A făcut traduceri. Premiul Herder (1988).
Membru post-mortem al Academiei Române (1990).
1912 - S-a născut Monahul Nicolae Steinhardt, scriitor, publicist,
critic literar şi jurist român (12 iul. 1912 - 30 mart.1989).
De origine evreiască, s-a convertit la religia creştină ortodoxă
în
închisoarea de la Jilava, îşi va lua numele de fratele Nicolae, şi
se va
călugări după punerea sa în libertate.
Este autorul unei opere
unice în literatura română,
Jurnalul fericirii. A fost doctor în drept constituţional.
1797 - Se stinge din viaţă Ienăchiţă Văcărescu, poet, filolog, istoric
român (1740 - 12 iul. 1797). Poezii
român (1740 - 12 iul. 1797). Poezii
Urmaşilor mei Văcăreşti!
Las vouă moştenire:
Creşterea limbei româneşti
Şi-a patriei cinstire.
No comments:
Post a Comment