Thursday, May 3, 2012

5 mai - Semnificaţia zilei

1813 - S-a născut Søren Aabye Kierkegaard, filozof, scriitor şi teolog 
danez (5 mai 1813 - 11 noiemb. 1855). 
Prin concepţia sa filozofică asupra constrângerii omului de a-şi alege 
destinul, a exercitat o influenţă hotărâtoare asupra teologiei şi filozofiei 
moderne, în special asupra filozofiei existenţiale.






 
1818 - S-a născut Karl Heinrich Marx, filozof, economist şi publicist 
german (5 mai 1818 - 14 mart. 1883). 
Împreună cu Friedrich Engels, este întemeietor al teoriei socialismului 
ştiinţific, teoretician şi lider al mişcării muncitoreşti.  
A avut o influenţă importantă asupra istoriei politice a secolului 
al XX-lea.




 

1819 - S-a născut Stanisław Moniuszko,  
compozitor polonez, născut în Belarus (Imperiul Rus)
(5 mai 1819 - 4 iun. 1872).
Este considerat fondatorul şcolii naţionale poloneze
de operă. Melodiile, muzica sa liturgică, două din 
operele sale "Halka" şi "Castelul vrăjit", ca şi cele două 
cvartete de coarde pe care le-a compus fac parte şi 
astăzi din repertoriul muzical mondial .

 

1846 - S-a născut  Henryk Sienkiewicz, romancier şi nuvelist
polonez (5 mai 1846 - 15 noiemb. 916).
Este unul dintre cei mai mari prozatori polonezi, laureat al Premiului
Nobel pentru Literatură,  în 1905. 
Motivația Juriului Nobel: "...pentru meritele sale excepționale ca 
scriitor epic".




1892 - S-a născut Dorothy Annie Elizabeth Garrod, arheolog şi
cercetător britanic a preistoriei (5 mai 1892- 18 dec. 1968). 
A studiat epoca paleolitică , culturile paleoliticului timpuriu in Europa
şi ale mezoliticului în Palestina. A fost a doua femeie, după Johanna
Mestorf (1828-1909) care s-a dedicat studiului vieţii omului primitiv şi a
fost cea dintâi femeie numită profesor la Universitatea Cambridge (1939).
Ea a fost și cea dintâi cercetătoare a preistoriei care a deţinut o catedră universitară în ansamblul universitar Cambridge-Oxford. La bătrâneţe,
atunci când o cunoştință a remarcat că ea a avut noroc în viaţă, Dorothy
Garrod a obiectat: "nu noroc, ci curaj și perseverență"
(pas la chance, c'est courage et perseverance).

 
1909 - S-a născut, la Leova (Basarabia), Idel Ianchelevici,
sculptor şi pictor franco-belgian, membru de onoare din 
străinătate al Academiei Române, din 1992
(5 mai 1909 - 26 iun.1994, Maisons-Laiffite, Franţa).
A urmat liceul la Chişinău, după care a studiat medicina. 
Din anul 1928 se stabileşte în Belgia, şi se dedică pasiunii 
sale pentru sculptură şi desen. A revenit în ţară, la Galaţi, 
pentru a-şi satisface serviciul militar (1929-1931). 
Aici va realiza şi primele lucrări: busturile a zece domnitori
români. Plecat din nou în Belgia, a urmat cursurile Academiei 
de Arte Frumoase din Liège. În 1933 a primit primul său premiu pentru artă statuară.
"Apelul", 1945
 În următoarea perioadă a participat la proiectul  pavilionului românesc la Expoziţia internaţională de la Bruxelles, din anul 1935, realizând patru basoreliefuri. În 1939 s-a afirmat cu lucrarea Scufundătorul şi arcul său. În 1945 a obţinut cetăţenia belgiană. În acelaşi an, în oraşul La Louvière, a fost dezvelită faimoasa sa statuie Apelul - o sculptură de avangardă din beton şi bronz, cu o înălţime de peste patru metri. 
În 1950 s-a mutat în Franţa, unde a rămas tot restul vieţii. Cariera internaţională a inaugurat-o cu Monumentul naţional al prizonierului politic de la Breendonck (1954). A organizat expoziţii personale la Bruxelles, Tel Aviv, Paris, Amsterdam şi în alte oraşe, inclusiv la Bucureşti, în 1976. În anul 2003, cu participarea a trei instituţii europene, lucrările sale de sculptură şi grafică au fost 
expuse la Muzeul Naţional de Artă al României. Cel care mărturisea că “la temelia oricărei creaţii se află sentimentul“, a realizat lucrări ce se află în numeroase muzee şi colecţii particulare din toată lumea. „Opera sa, remarca Ionel Jianu, nu este 
sculptura de reprezentare, ci de evocare. Imaginea transfigurată se converteşte în simbol”.
A realizat peste 20 de monumente de for public, cele mai multe aflate în Belgia, apoi în 
Franţa, Israel şi Congo. A semnat ilustraţiile la numeroase cărţi, dintre care cele pentru 
Eneida, Georgicele şi Bucolicele de Virgiliu, ce i-au adus, în 1979, Premiul Plantin-Moretus,
la Târgul Internaţional al Cărţii. 
Alte lucrări: Chemare, Bucurie, Îndrăgostiţii, Gisela, Mama şi copilul, Fără voia mea, 
Paternitate, Ştrengar din România, Fată tânără, Sora cea mare, Păcatul de a fi, Fată pieptanându-se, Speranţa în viitor, Fiul, Graţie etc.
În anul 2004, în cadrul unei expoziţii filatelice, au fost realizate două mărci poştale care 
reproduc două dintre cele mai cunoscute sculpturi în bronz ale artistului: Perennis Perdurat 
Poeta şi L’Appel. În semn de recunoaştere a talentului său, îi sunt inaugurate muzee: în 
Maisons-Laffite, Franţa, (1985), Goudriaan, Olanda (1987) şi La Louvière, Belgia (1996). 
În 1990, guvernul francez îi acordă pentru meritele sale artistice Ordinul Cavaler al Artelor
şi Literelor. Pentru realizări deosebite în sculptura monumentală, societatea belgiană Les Amis de
Ianchelevici, acordă, o dată în trei ani, Premiul Idel Ianchelevici (din "Calendar Naţional 2009").

1936 - S-a născut Ion Dumeniuc, lingvist, profesor
universitar, publicist şi om de stat
(5 mai 1936 - 3 noiemb. 1992). 
A fost unul dintre savanţii chişinăuieni, care au
participat activ în opera de renaştere spirituală a românilor
din Basarabia. Este autorul materialelor didactice pentru
învăţământul superior: "Introducere în lingvistică" (1980)
"Lingvistica generală" (1985), "Norme ortografice, 
ortoepice şi de punctuaţie ale limbii române" (1990) ş.a.
A fost primul redactor-şef al revistei "Limba română".
Din sept. 1991 şi până la moarte a fost director al
Departamentului de Stat al Limbilor, din iul. 1992
devenind şi membru al Guvernului Republicii Moldova.
"Rutean prin obârşie şi limbă, Ion Dumeniuk a fost ma
ucrainean decât mulţi consângeni de-ai săi din Moldova şi 
din Ucraina. Ne-a însuşit graiul, l-a iubit, i s-a consacrat, 
l-a slujit cu devotament şi l-a apărat până la moarte, 
prin faptele sale fiind mai român decât mulţi dintre pretinşii 
români verzi din Basarabisau din alte  regiuni româneşti" (Nicolae Mătcaş).

No comments:

Post a Comment