Această palmă de pământ, cuprinsă între două râuri ca între două paranteze, vorba poetului Dumitru Matcovschi : ...”trecută prin foc şi prin sabie, furată , trădată mereu”..., este ca un poligon al verificării capacităţilor omeneşti de supravieţuire si păstrare a verticalităţii şi demnităţii naţionale. Şi această insulă mai există şi astăzi datorită omului de aici, care înfruntă greutăţile cum poate, şi trăieşte cu speranţa într - un viitor mai bun, şi că toate ispitele şi greutăţile se vor termina odată şi va veni şi aceiea zi, cănd Basarabia se va împlini atunci. Adevărata istorie o scrie Timpul, iar noi nu suntem decăt nişte cronicari temporari, nişte martori la această operă de făurire a nemuririi...
Nemurirea poate fi întruchipată şi în lucrările de artă, capodopere literare şi în tot ce numim noi „zestrea unui neam”, care s - a adunat de - a lungul anilor.
Un argument forte în această ordine de idei este şi Monumentul „Turnul Dezrobirii”, înălţat în anul 1942 din iniţiativa Guvernământului Basarabiei în amintirea eliberării Chişinăului de sub ocupaţia sovietică. Unul din autorii monumentului este arhitectul român Octav Doicescu, personalitate de frunte a arhitecturii moderne româneşti.
Alegerea locului pentru edificarea monumentului s - a făcut în baza unei motivaţii istorice. Statul major al mareşalului Ion Antonescu s - a oprit pe acea colină înainte de a intra în Chişinău după eliberarea de sovitici. La 1,5 km. la sud de Ghidighici, la 6 km. nord – vest de Chişinău a fost locul unde generalul Antonescu a condus personal operaţiunile de eliberarea Chişinăului la 15 iulie 1941. Se impunea necesitatea de a se construi o operă de arhitectură, care să înveşnicească acest moment istoric, să simbolizeze eliberarea Basarabiei de sub cizma rusească. Era o datorie sfântă şi o recompensă pentru viaţa tragică pe care populaţia a trăit - o sub jugul ocupanţilor ruşi.
„Turnul Dezrobirii”a fost ridicat în 1942 pe o colină în afara oraşului Chişinău, pe traseul barierei Sculeni la 2 km. pe partea şoselei ce vine dinspre Străşeni – Ungheni.
Cea mai amplă şi desfăşurată descriere a monumentului a făcut - o profesorul Vlad Dumbravă, care locuieşte la Bucureşti, dar fiind originar din Ghidighici şi patriot al baştinei şi neamului, a acumulat o informaţie exhaustivă despre acest monument, pe care o dăm citirii mai jos pentru a o cunoaşte fiecare :
...”Turnul a fost costruit din piatră albă cochilifieră şi oolitică, scoasă din vestitele cariere de la Ghidighici şi Cricova – localitate apropiate. A fost ridicat pe o colină în faţa oraşului Chişinău, în direcţia barierei Sculeni, pe partea stângă a şoselei ce vine dinspre Străşeni - Ungheni. Distanţa de oraş e cca 2 km. în poziţie geografică Nord -Vest. De aici se vedeau bine satele Ghidighici în partea nordică, pe moşia căruia a fost înălţat, apoi spre vest - satul Durleşti, spre est - Cheile Bâcului şi calea ferată, spre Sud – Est - şesul Bâcului, în direcţia gara Visterniceni, peste şes - satul Petricani.
Monumentul a fost ridicat în 60 de zile. La el au lucrat peste 500 muncitori. La cererea autorităţilor locale, lucrarea a fost concepută şi condusă de arhitecţii Octav Doicescu şi Dumitru Chiulamila, şef de lucrări fiind Soare Stoianu.
Pe colină s - a construit o platformă de 60 - 50 m.p. Şi pe o porţiune de cca 2,5 m. s-a înălţat ansamblul construcţiei, format din 3 părţi :
· Turnul – partea centrală (principală);
· Blocul de piatră în faţă cu pisania;
· Colonada (propilee) din stâlpi de piatră pe partea dreaptă a turnului.
Vederea oraşului era înscrisă între propilee şi blocul de piatră. Mai jos se dă descrierea detaliată a fiecărei părîi.
1. Turnul : construcţia turnului avea formă pătrată, cu latura de cca 10 – 11 metri, înălţimea de cca 30 m., partea de sus cu creneluri, unde fălfăia steagul tricolor al Ţării. Pe feţele turnului erau încrustate 14 semne din marmură, reprezentănd stema României, a Moldovei lui Ştefan cel Mare, a Basarabiei, a judeţelor şi capitalelor importante. Deasupra intrării în turn era un basorelief mare, imaginea arătând un fragment din Columna lui Traian : pe împăratul Traian şi câţiva generali din suita lui.
Erau şi următoarele cuvinte ale Mareşalului Antonescu : „Ca şi Columna lui Traian, suntem unde am fost şi rămânem unde suntem”. Uşa de intrare era din stegar masiv, iar înăuntru te urcai pe o scară elicoidală cu 6 paliere – balcoane de popas, de pe care se vedeau fragmente din frescă cu lupte din istoria poporului român pe o pânză din jur, scene ce urmau să fie dăltuite în piatră sau marmură. Toţi voievozii urmau să fie reprezentaţi în această frescă de mare suprafaţă. Scara ducea sus la o cameră de rugă şi reculegere pentru cei care s – au jertfit la eliberarea Basarabiei. Aici era o cruce mare din piatră, o candelă, şi urma să se completeze un inventar adecvat. Sus de tot era o terasă ce avea în mijloc o hartă în relief din marmură şi granit, cu scene din luptele de eliberare a Basarabiei, harta era cu puţin sub nivelul terasei.
Împrejurul terasei se găsea o prispă din beton pentru cei care – l vizitau, şi piatră dreptunghiulară pe care se putea sta. Drumurile de pe hartă, care arătau direcţia în oraş unde s – au dus lupte cât şi străzi din Chişinău, care încă mai trebuiau să fie marcate mai distinctiv. De sus se vedeau împrejurimile sub o formă panoramică încăntătoare, iar pe timp limpede, senin, se vedea până la Nistru.
2. Blocul de piatră : în faţa turnului era un bloc masiv din piatră de aproape 8 m. înălţime, cu o pisanie cu următorul înscris : „S – a înălţat acest turn al dezrobirii Basarabiei sub domnia regelui Mihai I, conducător al statului fiind Mareşalul Ion Antonescu, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri fiind dl. Prof. Mihai Antonescu şi guvernator al Basarabiei general Constantin Voiculescu. Construit pe locul de unde Ion Antonescu, comandantul de căpetenie al armatelor romăno – germane, în ziua de 15 iulie 1941 a urmărit şi a condus operaţii pentru eliberarea oraşului Chişinău.
Turnul Dezrobirii – simbol al faptelor glorioase de arme ale armatelor romăne şi germane şi strajă neclintită a drepturilor noastre pentru aceste pământuri, este predestinat să servească generaţiilor viitoare ca :
- loc de reculegere,
- nălţare morală
- mândrie naţională. „
3. Colonada (propileele): erau în număr de 24 stâlpi din piatră, stând 12 în faţa altor 12, sus legaţi cu o centură din piatră, totul descoperit. Pe aceste propilee erau înscrise numele unităţilor care au luptat aici pentru eliberarea Chişinăului.
Aceste coloane de tip roman erau cu sens decorativ. De la capătul lor până la turn era o porţiune din plăci de marmură care dădea o notă deosebită acestei cărări de intrare în turn. În jurul platformei ridicate peste nivelul pământului din jur, cu întreg ansamblul monumentului s – au sădit pomi.
Pentru întreaga construcţie, unică în felul ei atunci în România şi chiar în regiunea balcanică, s – au folosit peste 1200 vagoane de piatră, scoasă din carierele mari de la gara Ghidighici, de la Cheile Bâcului, şi din altele; peste 60 vagoane de ciment, 50 vagoane de schelărie, 5 vagoane de fier, cca 3000 m. c. de pământ dislocat şi împrăştiat, forţă de muncă locală. Concepţia, părţile de artă, au fost ale artiştilor şi specialiştilor.
Inaugurarea Turnului a fost la 1 noiembrie 1942, ziua în care dimineaţa a fost sfinţită Catedrala din Chişinău după noile reparaţii, iar după – amiază vizita la Turnul Dezrobirii, turnul – monument.
După o slujbă religioasă au vorbit : generalul Constantin Voioculescu, guvernatorul Basarabiei şi profesorul universitar Mihai Antonescu, vicepreşedinte al Consiliului de miniştri, fiind de faţă miniştrii guvernului şi regele cu regina – mamă Elena. Era zi de sămbătă. Duminică, 2 noiembrie 1942, a urmat inaugurarea muzeului religios la vechea catedrală a oraşului, folosită de marele mitropolit transilvănean, Gavriil Bănulescu – Bodoni, unde acesta avea şi reşedinţa (1812 – 1821). El este acela care a înfiinţat prima şcoală secundară din Basarabia – Seminarul Teologic din Chişinău, la 31 ianuarie 1813, cât şi tipografia din Chişinău, a tradus biblia de la Blaj pentru românii moldoveni cu litere slave şi multe alte tipărituri.
Apoi a vorbit ÎPSS Episcopul Efreu Tighineanu al Basarabiei.
În aceiaş zi, după – amiază, s – au desfăşurat mari manifestări sportive şi artistice pe stadionul „Câmpul sportiv” executate de tineretul şcolar din Chişinău.
După anul 1944, la sosirea sovieticilor, acest măreţ şi impunător Monument, o frumoasă realizare arhitecturală în răsărit de Ţară, a fost distrus de armata sovietică, ca şi un altul, mai mic, de la gara Ghidighici, care era în cinstea primilor soldaţi români căzuţi pentru Basarabia în 13 martie 1918, din armata generalului Ernest Broşteanu, venit la chemarea guvernului român de la Iaşi.
Cinstită şă fie memoria celor căzuţi pentru Patrie şi Neam!
„ Cred că refacerea Turnului de la Ghidighici ar fi cea mai merituoasă contribuţie a noastră la acest act de eliberare naţională, început la finele sec. XX „. Aşa crede Andrei Doicescu, fiul arhitectului acestui Turn. Aşa cred şi eu...
Bibliografie :
Colesnic, Iurie. Basarabia necunoscută.vol.5. - Ch., 2004.
Constantin, Paul. Dicţionarul universal al arhitecţilor. - Bucureşti, 1986. - P. 93-94.
Maria Ciobanu
extraordinar!!!!!!
ReplyDeletemultumim pt articol!
ReplyDelete