Nicolae Teslea (Nicola Tesla), istro-românul care a transformat tehnologia pe Terra

Este unul dintre cei mai mari inventatori ai secolelor XIX-XX. Considerat de canalul „Discovery” ca fiind unul dintre cei mai mari 100 de americani. Este geniul sub care stă dezvoltarea actuală a omenirii.

Născut la 10 iulie 1856, în localitatea Smiljan, în apropiere de Gospić, Croaţia ca fiu al preotului ortodox Milutin Teslea şi al Gicăi Măndici. Numele iniţial de familie era Drăghici, în timp a fost înlocuit prin porecla de Teslea, după meseria transmisă în familie, de dulgher ( teslari). A decedat la 7 ian. 1943, la New York, la vârsta de 86 de ani, sărac şi uitat.
După ce a urmat cursurile de inginerie de la Politehnica din Graz ( 1875-1881), îşi începe aici şi seria descoperirilor. A activat apoi la Budapesta, la Paris şi la Strasbourg, iar din 1884, s-a stabilit în America. A lucrat pentru Thomas Alva Edison şi George Westinghouse, după care a preferat cercetarea pe cont propriu.
Inventator prolific în domeniul electro şi radiotehnicii, descoperitorul câmpului magnetic învârtitor. A inventat sistemul bifazat de curent electric alternativ.

A studiat curentul de înaltă frecvenţă. În atomistică, a cercetat fisiunea nucleelor atomice, cu ajutorul generatorului electrostatic de înaltă tensiune. Invenţiile sale au făcut posibilă producerea şi distribuirea curentului electric alternativ. A inventat bobina cu inducţie utilizată şi astăzi la scară largă în tehnologia radio, numită bobina Tesla (1890).

Curent alternativ descoperit de Tesla

Sistemul său a fost utilizat în 1893 pentru a ilumina Expoziţia Universală Columbiană.

Expozitia Universala de la Chicago (1893).

Oraşul Chicago iluminat cu ajutorul curentului alternativ

A pus bazele unei centrale electrice la Cascada Niagara ( 1893).

A făcut cercetări asupra lămpii pe bază de cărbune şi a energiei rezonanţei electrice. A descoperit undele terestre staţionare ( 1899 - 1900 ), dovedind că pământul este conductor de curent electric. Descoperă frecvenţa de rezonanţă a pământului, reuşind să producă primul cutremur artificial. După un secol ştiinţa a demonstrat veridicitatea acestei teorii.

Absolut surprinzătoare şi azi completarea făcută de Teslea: între război şi cutremure există o legătură directă. Demonstrează public dirijarea prin radio, la mare distanţă, a unei nave fără echipaj ( 1898). Oferă în 1915 Comandantului Suprem al Armatei SUA un navomodel telecomandat, dirijat prin radio de la distanţă ce putea lansa torpile asupra flotei inamice. De asemenea, în 1915, oferise SUA proiectul unei rachete dirijate, mai perfecţionată decât celebra V2 a lui Hitler.

Cea mai importantă invenţie pentru apărarea SUA şi a Terrei rămâne a fi celebra „Rază a Morţii”, despre care credea că va aduce pacea mondială.

A fost coordonator al proiectului Philadelphia şi tot el a pus bazele primului accelerator de particule din lume, bazându-se pe principiul fulgerului globular. A fost recunoscut ca cel mai mare inginer electrician al Americii după ce a câştigat în „Războiul Curenţilor”. Pe lângă descoperirile sale despre electromagnetism şi inginerie este considerat un pionier în domeniile roboticii, balisticii, ştiinţa calculatoarelor, fizicii nucleare şi fizicii teoretice. De numele său se leagă primul contact cu alte civilizaţii, savantul recepţionând din spaţiu un semnal radio repetat. A fost ridiculizat de contemporani pentru această descoperire. Tot lui îi datorăm şi primul sistem de comunicaţie Wireless, primii roboţi, prima telecomandă, ideea de vehicul cu decolare verticală etc. A propus o schemă cu un sistem global de 3 comunicaţii fără fir pentru a transmite mesaje telefonice dincolo de ocean : pentru a transmite ştiri, muzică, rapoarte privind piaţa bursieră, mesaje private, şi pentru transmitere de imagini în orice colţ al lumii. Descoperirile sale ştiinţifice sunt de o importanţă colosală. Dacă în anii '30 ai secolului XX, invenţiile sale erau publice, după moartea sa, au fost sechestrate şi ascunse, sub autoritatea guvernului SUA.

Cu numele său a fost botezată unitatea de măsură a inducţiei magnetice din Sistemul Internaţional ( 1 Tesla = 1T ).

Oficial, după moartea sa, a fost trecut îin uitare, dar în realitate invenţiile sale au stârnit
interesul conducerii Armatei SUA.

Nu ne-am hazarda foarte tare dacă am spune că toată tehnica de astăzi, care ne face viaţa mai uşoară, care ne permite comunicarea la distanţe de mii de kilometri şi care anunţă să ne propulseze într-o dimensiune a cunoaşterii şi a existenţei cu totul nebănuită, a fost ridicată şi se află încă în plină construcţie pe pilonii schiţelor şi invenţiilor celui mai mare geniu al umanităţii - Nicolae Teslea.

Bibliografie:
Dicţ. Inventatori şi invenţii.- Buc., 2001.- P. 880.
Personalităţi ale ştiinţei : Mic dicţ. – Buc., 1977. – P. 284.
Encicl. concisă Britannica. – Buc., 2009. – P. 2262.

N.-M. Şveţ

Arhitecţi celebri: Antonio Gaudí

Arhitectul catalan Antonio Gaudí, numele la naştere Antoni Placid Gaudí i Cornet, s-a născut la 25 iunie 1852 la Riudoms, sat situat la 4 kilometri de Reus, provincia Tarragona (Catalonia). A fost al cincilea şi ultimul copil al lui Francesc Gaudí i Serra (arămar) şi al Antòniei Cornet i Bertran (provenind şi ea dintr-o familie de arămari). Şi-a realizat studiile (Scoala Superioara de Arhitectura) şi operele la Barcelona. Obţine titlul de arhitect în 1878, an important în viaţa sa profesională: realizează proiecte precum cel destinat Societăţii Cooperative "Obrera Mataronese"; devine lampadar pentru Plaça Reial din Barcelona; proiectează prima sa mare insărcinare pentru Casa Vicens din Barcelona folosind stilul Renasterea Goticului care a fost punctul de pornire pentru lucrările sale viitoare. Devine celebru prin stilul său unic cât şi prin proiectele sale puternic individualizate.

Pe parcursul carierei sale, Gaudí a dezvoltat un stil arhitectural senzual, curbat, aproape fantastic, care l-a desemnat ca fiind liderul inovator al mişcării spaniole al stilului Art Nouveau. Forma curbă caracteristică lui Gaudí, aparţinând arhitecturii gotice, i-a adus admiraţie faţă de ceilalţi artişti avandardişti. Antonio Gaudí a fost susţinut de către Eusebi Güell i Bacigalupi, un industriaş bogat care-i devină protector şi pentru care a creat un palat în 1889 (Palau Güell) - clădire care va fi înscrisă mai târziu în patrimoniul mondial al UNESCO , împreună cu alte opere ale sale: Casa Milà (construită în 1907) sau Parcul Güell (amenajat între 1900 şi 1914).
În 1883 începe construcţia catedralei dedicate Sfintei Familii, Sagrada Família.Sagrada Familia i-a fost cel mai drag proiect la care a lucrat peste 40 de ani, ultimii săi 15 ani din viaţă fiind dedicaţi în exclusivitate acestuia. A decedat la 10 iunie 1926, în urma unui accident. Sfânta Familie din Barcelona Sagrada este cea mai ciudata catedrala a lumii catolice.
Acest monument mai este şi astăzi în lucru.
Construcţia este finanţată din donaţii private şi incasările din biletele de intrare. Numele oficial este Temple Expiatori de la Sagrada Família (în catalană).

Gaudi este autorul a 18 capodopere, adevărate bijuterii arhitecturale, care şi azi fascinează (Casa Batllo, Casa Vicens, La Pedrera (Casa Milà), Finca Guell, etc.), trei dintre care au fost înscrise în patrimoniul mondial al UNESCO. Dar nici una din ele nu se află în afara Spaniei. Arhitectul a fost credincios nemărginit ţării sale, fapt pentru care este venerat de toate generaţiile de spanioli. E ciudat cum Barcelona de azi atrage milioane de turişti şi datorită operelor lui Gaudí, artistul care a fost aruncat la groapa comună după stupidul accident din faţa bisericii Sagrada, lovit de un tramvai. Recunoaşterea a avut-o mult timp după. A studiat şi adaptat arhitectura medievală ca nimeni altul. I-a dat nu numai o greutate aparte, ci şi un stil personal. Pentru Antonio Gaudí, principala sursă de inspiraţie este natura, singura care nu are geometrii desenate sau simetrii impuse.

A rămas în istoria arhitecturii pentru că a dezvoltat un stil aproape suprarealist şi a dus Art Nouveau la cote nebănuite. Imaginaţia sa explozivă fascinează şi azi. A fost un om mult prea mare pentru timpurile pe care le-a trăit. Un boemuţ ratat în viaţă (aproape nimic nu a terminat), dar după moarte, venerat.

Bibliografie:

1. Bergos Manso, Juan. Gaudi / Juan Bergos Manso. ─ Madrid : Direccion General de Bellas Artes, 1971. – 72 p. (Arquitectos).

2.Бассегода Ноннель, Хуан. Антонио Гауди / Хуан Бассегода Ноннель. – Москва, 1986.

3. Цербст, Райнер. Антонио Гауди: Жизнь в архитектуре (1852-1926) / Райнер Цербст. – Bratislava : Benedikt Taschen, 1993. – 239 p.

Maria Sârbu-Sargun

Arcul Geodezic Struve

În apropierea satului Rudi, r-nul Soroca, se află unul din puntele de observație ale Arcului Geodezic Struve. Pe teritoriul Basarabiei erau 27 de puncte de observare, dar în prezent a rămas doar unul singur. Arcul Geodezic Struve este, deocamdată, unicul monument din Rep. Moldova inclus în iunie 2005 în lista patrimoniului mondial UNESCO.

Cine este Struve şi ce este Arcul Geodezic Struve?

În Dicţionarele enciclopedice citim:Struve Friedrich Georg Wilhelm von (1793-1864), astronom rus de origine germană. A studiat mişcarea stelelor duble. Director al Observatorului din Dorpat (1817), pe care l-a dotat, în 1824, cu o lunetă de 24 cm deschidere, primul instrument astronomic din lume a cărui funcţionare era asigurată de mecanismul unui ceas. A supervizat construirea Observatorului din Pulkovo (lângă Sankt-Petersburg), al cărui director a devenit în 1839. Freiderich Struve a ajuns cunoscut în lumea întreagă şi datorită măsurărilor geodezice, cunoscute sub denumirea Arcul Geodezic Struve. Măsurările au fost făcute de o echipă de geodezi militari – ofiţeri şi soldaţi – în anii 1816 – 1855, pe o distanţă de 2.820 de kilometri, de la localitatea Hammerfest, Norvegia, până la Stara Nekrasivka, jud. Ismail, Ucraina.

Au fost efectuate o serie de măsurători ale unui segment de meridian, cu scopul evaluării formei şi dimensiunii Pământului; calculele obţinute au permis aflarea mărimii exacte a Terrei, contribuind totodată la dezvoltarea ulterioară a sistemului geodezic de coordonate. Arcul Geodezic Struve este unul dintre cele mai lungi arcuri de meridian, care se întinde de la Oceanul Îngheţat de Nord până la Marea Neagră şi punctele lui sânt situate în zece ţări: Norvegia, Suedia, Finlanda, Federaţia Rusă, Estonia, Lituania, Letonia, Belarus, Ucraina şi Rep. Moldova. Arcul Geodezic Struve constituie o reţea de puncte geodezice cu forma unui lanţ de triunghiuri de-a lungul meridianului 26 de grade.

Reţeaua totală era formată din 265 de puncte de bază şi 60 auxiliare, acestea fiind reprezentate de un semn clădit din piatră sub formă de cruce – crucea arată unde este centrul şi era orientată după părţile lumii: nord-sud, est-vest. La intersecţia liniilor crucii se instala o piatră cu o gaură, în care se turna plumb. Deasupra acestui semn se instala un cub de piatră cu latura de doi metri.

Pe teritoriul de azi al Republicii Moldova au fost stabilite 27 de astfel de puncte geodezice. După mai bine de o sută cincizeci de ani de la terminarea lucrărilor, în prezent pe teritoriul ţării noastre nu s-a păstrat nici un cub de piatră – indicatori ai acelor semne -, probabil pe parcurs pietrele au fost folosite ca materiale de construcţie. Este clar de ce în acele puncte s-a turnat plumb dar nu s-au înfipt vergi de metal s-au lemn, care cu timpul aveau să se oxideze sau să putrezească.

Din cele 265 de puncte de bază ale Arcului Geodezic Struve, până în prezent au fost identificate doar 34, toate incluse în patrimoniul UNESCO. Celelalte au dispărut şi urmează a fi căutate şi monumentalizate.

Meritul măsurărilor Arcului Geodezic Struve este deosebit pentru determinarea parametrilor Pământului sub formă de elipsoid (semiaxa mare şi turtirea la poli). În realitate, forma matematică a Pământului este mult mai complexă sub influenţa forţei de gravitate – nici chiar suprafaţa apelor mărilor şi oceanelor în stare liniştită nu coincide cu suprafaţa elipsoidului. Până la Struve au fost efectuate măsurători în America de Nord, Asia, şi după Struve au fost executate măsurători pe continentul african.

Prin ce au rămas remarcabie măsurările lui Struve?

Aceste măsurări au fost realizate minuţios cu o precizie foarte înaltă. În prezent, după ce s-au făcut măsurări ale Pământului cu ajutorul tehnologiilor satelitare, s-a demonstrat că calculele lui Struve au fost realizate cu o exactitate de invidiat. Aceste calcule s-au efectuat prin metoda măsurărilor unghiurilor în triunghiuri cu ajutorul teodolitului. Totodată, în unele triunghiuri au fost măsurate distanţele şi azimuturile astronomice. Măsurările lui Struve (Arcul Geodezic Struve) au contribuit nu numai la dezvoltarea reţelelor geodezice, dar şi la crearea hărţilor topografice.

Punctul Rudi din componenţa Arcului Geodezic Struce a fost identificat în teren de către ofiţerii şi soldaţii Serviciului Topografic al Armatei noastre Naţionale, în august 2003, la iniţiativa UNESCO. În iunie 2005 a fost inclus în lista patrimoniului mondial UNESCO. Mai târziu, specialiştii de la Institutul de Geodezie, Prospecţiuni Tehnice şi Cadastru din componenţa Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru au găsit un alt punct din Arcul Geodezic Struve de pe teritoriul Rep. Moldova, cel din apropierea satului Geamăna, Anenii Noi.

Bibliografie:
1.Volontir, Valerie. Arcul Struve / Valerie Volontir // Noi. – 2009. – Nr. 8. – P. 22, 23 ; Natura. – 2009. – Oct. (Nr. 10). – P. 13.
2.Таценко, Олег. „Дуга Струве” поселка Рудь / Олег Таценко, Александр Димитров // Панорама (Chişinău). – 2010. – 22 ян. – Р. 6.

Maria Sârbu-Sargun