Petrache Poenaru, inventatorul stiloului

Una dintre personalităţile ştiinţei româneşti de mai puţin largă notorietate, dar de indubitabilă valoare pe multiple planuri este Petrache Poenaru (1799-1875).

Personalitate de o rară predilecţie pentru varii domenii, Petrache Poenaru este prezentat în lucrări enciclopedice drept „inventator, strălucit pedagog, ctitor al şcolii româneşti, luptător pentru dreptate socială şi naţională”.

A făcut studii la Craiova, Bucureşti, Viena, Paris. Participă la revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu.

A fost profesor de fizică şi matematică la Colegiul Sf. Sava, unde funcţionează apoi şi ca director. Între anii 1833 şi 1847 este inspector şi director general al şcolilor din Ţara Românească.

Petrache Poenaru (pictură ulei de Constantin Lecca, 1868)

Neobosit animator al mişcării culturale, P. Poenaru contribuie în 1831 la înfiinţarea Societăţii Filarmonice, în 1845 intră în Asociaţia Literară, în 1861 devine membru de onoare al vestitei Societăţi Astra, este preşedintele Societăţii pentru învăţătura poporului, în 1870 devine membru al Societăţii Academice Române.

Îndeplineşte mai multe funcţii administrative de stat, cum ar fi „şef de masă” la Marea Postelnicie (1830-1855, la acea vrema aşa se numea Ministerul de externe al ţării), membru în Comisia documentelor (1857), membru în Comisia de Stat, membru în Comisia pentru eliberarea robilor (1848).

Adeverinţă de eliberare din robie a unui ţigan (Bucureşti, iulie 1848)

Colaborează la Curierul Românesc, Muzeul Naţional, Gazeta Teatrului Naţional, Foaie pentru minte, inimă şi literatură, etc. Publică proză de factură didactică, în vederea culturalizării maselor.

Alături de Gh. Lazăr şi Eliade Rădulescu, el contribuie neîntrerupt la propăşirea ştiinţei româneşti din vremea sa. A fost militant pentru introducerea sistemului metric-zecimal in Ţara Românească. A contribuit la dezvoltarea patrimoniului tipăriturilor ştiinţifice româneşti, care era destul de firav la mijlocul sec. al XIX-lea., a tradus primele cursuri de geometrie si algebră „Elemente de algebră Appeltauer, tradusă în latineşte cu oarecare modificări de P. Poenaru” şi, împreună cu Aaron Florian şi G. Hill, elaborează primul dicţionar francez-român.

“Vocabular franţezo-românesc”, tipărit de P. Poenaru, F. Aaron şi Gh. Hill (Bucureşti, 1840-1841)

În istoria inventicii universale, Petrache Poenaru este cunoscut şi în calitate de creator al primului toc cu pompiţă, cunoscut în acel timp sub denumirea de „stilograf”. La numai 28 de ani, Petrache Poenaru brevetează primul toc rezervor din lume, mai întâi la Viena, apoi la Paris în 1827 (pe când era student), cu titlul “Condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală” şi devine astfel deţinătorul primului brevet de invenţie obţinut de un român.

Brevet dat lui P. Poenaru pentru inventarea tocului rezervor (brevet Nr. 3208, Paris, 25 mai 1927), cu titlul "Condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală". Se păstrează la Muzeul Naţional Cotroceni

Brevetul de invenţiei arată nu numai spiritul inventiv al studentului român, dar şi originalitatea concepţiei, pe cât de simplă pe atât de practică. Invenţia lui Petrache Poenaru a revoluţionat domeniul instrumentelor de scris, contribuind astfel la crearea unui obiect utilizat şi astăzi de miliarde de oameni. Tocul cu rezervor de cerneală “Poenaru”, precursorul stiloului modern, elimina zgârieturile de pe hârtie şi scurgerile nedorite de cerneală şi propunea soluţii pentru îmbunătăţirea părţilor componente, astfel încât să asigure un flux constant al cernelii şi posibilitatea înlocuirii unor piese.

Pagini din brevetul asupra stiloului lui Petrache Poenaru

Sistemul său de a împinge cerneala spre vârful în care era montată peniţa, prin uşoara apăsare a ţevii, care este marea inovaţie în această direcţie, va duce mai târziu la inventarea pistonului. Fabricarea stiloului inventat de Poenaru şi punerea lui în comerţ ar fi scurtat mult timpul până la realizarea pistonului. Poenaru însă n-a reuşit sau nu a fost suficient de insistent în valorificarea invenţiei sale.

Mai târziu, Lewis Edson Waterman a preluat ideea românului transfomându-l într-un stilou ce se poate umple prin intermediul peniţei, în 1884, producând un flux mai sigur de cerneală.

În ultimele decenii ale secolului XX, odata cu creşterea popularităţii obiectelor de scris ieftine si a pixului, stilourile au fost folosite doar ca o opţiune mai putin populara. Astăzi însă câştigă tot mai multă atenţie, devenind o forma de reprezentare a stilului personal, un accesoriu modern, un obiect de colecţie sau chiar un simbol al statutului.


Stilou cu pompiţă

Petrache Poenaru este primul român care a călătorit cu trenul. La 15 septembrie 1830, se deschide în Anglia prima cale ferată din lume, care va face legătura între Liverpool şi Manchester. La 27 octombrie 1831 tânărul Petrache Poenaru, aflat în călătorie de studii în Anglia, spunea printre altele: „Am făcut această călătorie cu un nou mijloc de transport, care este ulna din minunile industriei secolului... douăzeci de trăsuri legate unele cu altele, încărcate cu 240 de persoane sunt trase deodată de o singură maşină cu aburi...”

Pentru meritele sale P. Poenaru a fost răsplătit cu titlurile „mare comis” (1834), „mare culcer” (1841) şi „aga” (1851).

Aceasta este istoria inventatorului incontestabil al stiloului – românul Petrache Poenaru – poate prea puţin cunoscut, poate prea puţin evocat.

Plan topographic ridicat şi desenat de P. Poenaru în Franţa (Meulan sur Seine, 1827)

Bibliografie:

Nestorescu, Andrei. „Iubirea de învăţătură”. O autobiografie a lui Petrache Poenaru / Andrei Nestorescu // Limbă şi literatură. – 2004. – Vol. III-IV.

Porta, George. Petrache Poenaru: ctitor al învăţământului în Ţara noastră (1799-1875) / George Porta. – Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1963.

Stratulat, Mihai. Petrache Poenaru (1799-1875) / Mihai Stratulat // Ştiinţă şi tehnică. – 2002. – Nr. 7-9.

Voinea, Radu. Viaţa şi activitatea lui Petrache Poenaru / Radu Voinea // Academica. – 1999. – Nr. 7-9.

Maria Sârbu-Sargun